Utilizarea contractorilor privați în practica războiului hibrid

Utilizarea contractorilor privați în practica războiului hibrid

posted in: Uncategorized | 0

           

Introducere

 

Monopolul asupra violenței legitime se numără printre funcțiile asociate în mod obișnuit statului și instituțiilor sale. În acest sens, forțele armate reprezintă principalul instrument pe care statul îl are la dispoziție pentru a-și îndeplini rolul de garant al securității propriilor cetățeni, atât față de amenințările interne, cât mai ales cele externe. Dar evoluțiile caracteristice post-modernității au impus o schimbare de paradigmă în această privință, apariția firmelor private de securitate, a contractorilor privați și angajarea lor în teatrele de operații scoțând în evidență existența unui alt tip de instrument militar pe care statul îl are acum la dispoziție.

 

Odată cu acest fenomen apar noi riscuri și amenințări, implicațiile pentru sfera securității internaționale fiind multiple. Așa cum au demonstrat-o evenimentele recente din Siria, contractorii privați oferă statului oportunitatea angajării în luptă cu trupele altor puteri, fără asumarea directă a costurilor implicite. Mai mult, caracterul transnațional pe care astfel de organizații și-l pot asuma deschide posibilitatea derulării de trupe ‘proprii’ pe teritoriul altor state, făcând din contractorii privați (sau mercenari, în termeni colocviali) un instrument cu potențial semnificativ pentru un alt fenomen de actualitate, cel al războiului hibrid.

 

Scopul lucrării de față este să analizeze impactul pe care contractorii privați îl pot avea în raport cu relațiile internaționale și sfera securității, respectiv utilitatea acestora în desfășurarea războiului hibrid. În primă instanță, o abordare generală asupra evoluției fenomenului ne va permite o înțelegere de ansamblu mai bună pentru operaționalizarea conceptului, urmând ca ulterior să elaborăm un studiu de caz asupra un actor statal de tip modern, Rusia, ce pare să deschidă poarta firmelor private de securitate pentru utilizarea acestora în propria doctrină de război hibrid.

 

I.Contractorii privați în relație cu statul

 

Contractorii privați sunt mercenari prin definiție. Angajați ai unor firme private de securitate, aceștia provin adesea din rândul forțelor armate, a trupelor speciale sau altor instituții de forță. Diferența dintre aceștia și militarii obișnuiți constă în obiectul loialității lor. Dacă militarii se află în slujba statului, contractorii privați lucrează pentru cei care-i finanțează. Firmele în cauză pot să aibă contracte cu statul sau cu alți actori non-statali, îndeplinind diferite funcții ce făceau până nu demult apanajul serviciilor de securitate sau forțelor armate: protecția unor obiective strategice sau a înalților demnitari, desfășurarea de operațiuni în teatre de război sau în alte zone instabile, etc.

 

De aici provine curiozitatea fenomenului, deoarece, prin contract cu statul, acești mercenari pot să fie angajați pentru a derula operațiuni în virtutea intereselor asumate de către decidenți, dar lipsindu-i pe aceștia din urmă de orice responsabilitate directă. Contractorii nu poartă însemnele unui stat anume și nici nu se subordonează regulilor tradiționale ale războiului. Acțiunile acestora nu sunt acțiunile entităților statale, oferind oricând posibilitatea dezicerii de operațiunile întreprinse.

 

Acest lucru a fost vizibil în teatrul de operații din Irak, unde Statele Unite au angajat serviciile unei firme de securitate, Blackwater[1], a cărei acțiuni rămân de notorietate până astăzi. Blackwater nu mai există, dar angajații și proprietățile sale au trecut în mâinile altor firme similare din Statele Unite. Mai mult, servicii de informații precum este cazul CIA au angajat, în diferite ocazii, serviciile unor astfel de persoane pentru operațiuni care nu trebuiau să figureze cu necesitate în arhivele acestora.[2]

 

II.Negarea plauzibilă în contextul războiului hibrid

 

Federația Rusă prezintă un alt caz de interes. În zilele de 7-8 februarie ale anului 2018, trupele siriene au atacat pozițiile kurde din Deir ez-Zor. Alături de aceștia se aflau și mercenari ruși, angajați ai firmei de securitate Wagner (numită după celebrul compozitor german). Trupele kurde nu au fost singurele vizate, alături de acestea aflându-se și numeroși consilieri militari americani. Ceea ce la prima vedere ar fi putut să fie un atac rusesc asupra trupelor americane și-a pierdut din relevanță prin disocierea Moscovei de acțiunile unei firme private, acțiuni ce nu reprezentau dorințele sau obiectivele statului rus, ci întreprinderea unor actori privați angajați pe teritoriul Siriei.

 

Logica este similară și am mai întâlnit-o în cazul Ucrainei. Celebrii omuleți verzi care au ocupat Peninsula Crimeea, deschizând calea referendumului pentru independență, respectiv pentru alipirea la Federația Rusă, nu purtau însemnele oficiale ale Armatei Ruse, prin urmare nu se putea vorbi despre nici o agresiune din partea unui actor statal. În estul Ucrainei, rebelii înarmați și aprovizionați de către Federația Rusă acționează în calitate de actori non-statali, ambele cazuri făcând parte din repertoriul războiului hibrid și oferind Rusiei posibilitatea negării plauzibile (plausible deniability).

 

Deși în primul caz vorbim despre actori într-adevăr privați, angajații unei firme de securitate, iar în al doilea despre trupe rusești care și-au uitat pur și simplu însemnele distinctive acasă, ambele marchează un element central al doctrinei de război hibrid a Federației Ruse. Disocierea de orice acțiuni agresive ce pot să fie interpretate ca fiind o încălcare gravă a dreptului internațional. Utilizarea unor șiretlicuri strategice pentru a evita responsabilitatea directă față de acțiunile ofensive întreprinse. Alături de mijloacele tradițional militare, vedem utilizată dezinformarea și manipularea percepției publice asupra acțiunilor întreprinse de Federația Rusă.

 

Acest caz atrage atenția asupra unui alt eveniment de dată recentă, inițiativa Secretariatului General al Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (un NATO în miniatură și mai puțin funcțional condus de Federația Rusă) de a împinge un proiect legislativ care ar legaliza prezența contractorilor pe teritoriul statelor membre[3]. Interesul pentru această problemă vine din caracterul transnațional pe care firmele private de securitate și-l pot asuma, o firmă precum Wagner, cu sediul în Rusia, putând opera cu ușurință în acest context pe teritoriul altor state aflate în sfera de influență a uriașului răsăritean.

 

Astfel, putem sesiza apariția unor noi riscuri de securitate în urma asocierii dintre firmele private de securitate și tacticile specifice războiului hibrid:

 

  1. Posibilitatea utilizării unor firme private pentru derularea de operațiuni riscante;
  2. Utilizarea contractorilor privați sub forma unor trupe de ocupație indirectă;
  3. Lipsirea statului de monopolul asupra violenței;

 

Primul caz este probabil și cel mai grav în privința acestui noi fenomen. Așa cum am menționat anterior, contractorii privați pot acționa în direcții și prin mijloace care nu sunt posibile actorilor statali, pierderile suferite de aceștia fiind totodată mai puțin costisitoare. Cazul sirian este elocvent, prezentând un eveniment concret în care cetățeni ai Federației Ruse au atacat o poziție strategică în care se aflau militari americani. Dacă această acțiune ar fi fost întreprinsă de trupe ale Federației Ruse, ea ar fi putut să fie interpretată ca un gest de război, un atac direct asupra armatei americane. Pe de altă parte, ostilitatea a fost purtată de actori non-statali, oferind Moscovei șansa negării plauzibile.[4]

 

Tentația ar putea să fie mare în astfel de cazuri, existând posibilitatea unor acțiuni cu caracter ofensiv împotriva altui stat, fără a suporta însă costurile obișnuite, sursa deciziei fiind, până la urmă, mai greu de identificat. O firmă privată contractată de către statul rus sau de alți actori statali și non-statali poate acționa separat de cel dintâi, din proprie inițiativă sau la cererea altor actori. Acest fapt atrage atenția asupra necesității de a identifica actorii non-statali implicați în zonele de conflict și a urmări cu atenție mișcările lor, înțelegând relevanța strategică pe care astfel de actori o pot avea într-un areal geografic dat.

 

Al doilea caz se leagă de inițiativa Federației Ruse în OTSC. Cunoscând preferința Rusiei pentru tacticile războiului hibrid, afirmată și în cadrul doctrinei Gherasimov, nu este exclus ca astfel de actori, contractați de Moscova, dar plasați pe teritoriul altor state să fie folosiți ca o veritabilă coloană a V-a, pregătită pentru a acționa în cazul unor schimbări de regim sau de orientare în ceea ce privește politica externă, dispuși să pună presiuni pe factorii de decizie în stat sau chiar să întreprindă acțiuni violente împotriva unei populații revoltate. În fond, vorbim despre lipsirea monopolului deținut de stat asupra violenței legitime, lucru cu atât mai grav în contextul unor state vulnerabile din spațiul de influență al Federației Ruse.

 

III.Studiu de caz: PMC Wagner și legăturile cu statul rus

 

Grupul Wagner sau PMC Wagner este o firmă privată de securitate cu sediul în Argentina și cu un personal de 1000-5000 de oameni în perioada 2016-2017. Această firmă a fost înființată de către Dmitry Utkin în 2014, derulând de atunci mai multe operațiuni vizibile pe teritoriul altor state. Acest lucru atrage atenția, deoarece organizațiile paramilitare sunt interzise pe teritoriul Federației Ruse, dar în ciuda acestui fapt angajații firmei Wagner sunt cetățeni ruși bănuiți a deține anumite legături cu serviciile de informații ale Kremlinului.

 

Economia lucrării de față nu ne permite o investigare detaliată a firmei, canalizându-ne eforturilor asupra legăturilor din Grupul Wagner și statul rus, respectiv al acțiunilor derulate de angajații companiei din 2014 până-n prezent. În acest sens și în baza surselor disponibile online reies câteva elemente de interes pentru scopul cercetării de față, demonstrând o legătură vizibilă între Grupul Wagner și Federația Rusă:

 

  1. Dmitry Utkin, fondatorul firmei, a fost până în 2013 membru al trupelor speciale Spetsnaz din cadrul GRU, serviciul de informații al Armatei Ruse. Acesta a deținut gradul de locotenent colonel și comandant de brigadă, numărându-se printre personalitățile rusești sancționate de către Departamentul Trezoreriei Statelor Unite în 2017. Utkin a fost, de asemenea, fotografiat împreună cu președintele Vladimir Puțin și o parte dintre acoliții acestuia la o recepție organizată de Kremlin în cinstea veteranilor Armatei Ruse cu ocazia Zilei Eroilor Patriei[5].
  2. Apariția Grupului Wagner, deși învăluită în mister, este asociată cu războiul civil din Ucraina, unde membrii acestuia au acționat pentru prima dată (public) în 2014. De fapt, angajații PMC Wagner au acționat în mai multe teatre de operații unde au fost sau sunt implicate trupele Federației Ruse: Peninsula Crimeea, regiunea Donbass din estul Ucrainei și războiul civil din Siria[6]. Ceea ce iese în evidență este tiparul unei asocieri între desfășurarea trupelor ruse și cea a firmei Wagner, acționând ca un actor indirect între interesele Kremlinului și statul victimă. În Siria, contractorii din cadrul firmei Wagner au luptat de partea trupelor loiale regimului Assad, fiind vorba de aceleași forțe care au atacat recent pozițiile kurde din Deir ez-Zor. În Ucraina aceștia au acționat pe parcursul anilor 2014-2015 în sprijinul forțelor separatiste din regiunile Donețk și Luhansk.
  3. Deși organizațiile paramilitare sunt momentan ilegale pe teritoriul rus, firma în cauză avându-și sediul oficial în Argentina, investigațiile ulterioare indică o colaborare între instituții ale statului rus și Wagner. Conform investigațiilor în cauză, angajații firmei beneficiază de o zonă de antrenament deținută de către Ministerul Apărării din Federația Rusă.[7]

 

Informațiile disponibile cu privire la această firmă, legate de investitori și angajații ei, sunt destul de restrânse. Chiar și așa, acele informații disponibile publicului larg permit conturarea unei imagini de ansamblu care indică existența unei legături între această organizație și statul rus. Fondatorul are o istorie cu serviciile de informații ale Armatei Ruse, acțiunile întreprinse de către angajații firmei se leagă de teritorii unde Federația Rusă a dislocat trupe în ultimii ani și unde are anumite interese strategice, iar aceștia par să se bucure măcar într-o anumită măsură de sprijinul unor instituții ale statului rus. În ultimă instanță, firma Wagner pare să acționeze mai degrabă ca o marionetă a Federației Ruse, o filieră prin intermediul căreia liderii de la Kremlin pot întreprinde acțiuni mai puțin costisitoare pe teritoriul altor state, având totodată o mai bună posibilitate de a se dezice de acestea, după cum atestă cazul sirian. În ciuda acestui fapt, legăturile dintre Wagner și autoritățile ruse ne arată că această firmă nu acționează independent de obiectivele Moscovei.

 

Concluzii

 

Aparențele sunt adeseori înșelătoare, iar ceea ce poate părea un actor de tip non-statal poate să aibă legături mult mai puternice cu statul de proveniență. În cazul firmelor private de securitate sau mai bine spus a contractorilor privați acest lucru devine evident prin exemple oferite de istorie. Blackwater a acționat în Irak la cererea guvernului american. La rândul ei, Federația Rusă pare să preia acest model construind o organizație privată prin intermediul căreia poate acționa pe teritoriul altor state, păstrându-și posibilitatea unei negări plauzibile a oricărei implicări directe. Nu Rusia se face vinovată de atacul asupra pozițiilor kurde din Deir ez-Zor, Siria, ci angajații unei firme private contractate de către regimul sirian. Nu trupele ruse sunt prezente în Ucraina, ci simpli cetățeni cu sentimente patriotice sau, din nou, angajații aceleiași firme, deși nu se știe cine și de ce i-a contractat.

 

Se formulează un nou cadru strategic în doctrina de război hibrid a Federației Ruse, oferind așa-zișilor contractori privați un rol important în desfășurarea acestuia. Ultimele inițiative ale Moscovei nu pot decât să ridice îngrijorări, conștienți fiind de modul în care Moscova se poate folosi de acest instrument pentru a-și exercita influența asupra altor actori statali și pentru a nega, în ultimă instanță, orice implicare directă. Wagner este un caz de manual, fondatorul și acțiunile acestei firme fiind indisolubil legate de instituțiile statului rus, iar caracterul privat fiind mai degrabă o fațadă. Totuși, privind dincolo de Federația Rusă, această fațadă atrage atenția unei posibilități deschise pentru orice actor statal. Contractorii privați oferă oportunitatea desfășurării de operațiuni militare altminteri reproșabile, mult mai puțin costisitoare și mai puțin riscante.

Articol redactat de Alexandru Sudițoiu

 

Bibliografie

 

[1] Blackwater a fost o firmă privată de securitate din Statele Unite, deținută de către Erik Prince. Aceasta a fost angajată pentru a întreprinde diferite misiuni pe teritoriul Irakului, după război, fiind ulterior transformată în Academi, în principal datorită scandalurilor din jurul imaginii Blackwater după evenimentele din Irak.

[2] Erik Prince, Civilian Warriors: The Inside Story of Blackwater and the Unsung Heroes of the War on Terror, New York: Penguin, prima ediție, 2013.

 

[3] Anna Gussarova, „Russia Pushes CSTO Countries to Legalize Private Military and Security Companies’’, Eurasia Daily Monitor, 15 (31), 2018, disponibil la: https://jamestown.org/program/russia-pushes-csto-countries-to-legalize-private-military-and-security-companies/, accesat la 04.03.2018.

[4] Stephen Blank, „How Putin Outsources his Meddling’’, Atlantic Council, 2018, disponibil la http://www.atlanticcouncil.org/blogs/new-atlanticist/how-putin-outsources-his-meddling, accesat la 04.03.2018.

[5] Aleksandr Gostev și Robert Coalson, „Russia’s Paramilitary Mercenaries Emerge From the Shadows’’, Radio Free Europe, 2016, disponibil la: https://www.rferl.org/a/russia-paramilitary-mercenaries-emerge-from-the-shadows-syria-ukraine/28180321.html, accesat la 04.03.2018.

[6] Allison Quinn, „Vladimir Putin sent Russian mercenaries to fight in Syria and Ukraine”, The Telegraph, 2016, disponibil la: https://www.telegraph.co.uk/news/2016/03/30/vladimir-putin-sent-russian-mercenaries-to-fight-in-syria-and-uk/, accesat la 04.03.2018.

[7] *** „What is the Connection Between the Wagner Group and the Russian State ?’’, Polygraph, 2018, disponibil la: https://www.polygraph.info/a/russian-mercenaries-in-syria/29057392.html, accesat la 04.03.2018.

______________________________________________________________________________________________ Opiniile prezentate în articol aparțin exclusiv autorului, acesta fiind unicul responsabil de conținutul textului. Acestea nu constituie poziția oficială a GSS.

Leave a Reply