II. Abandonul școlar invizibil – factor perturbator în cultura de securitate actuală

II. Abandonul școlar invizibil – factor perturbator în cultura de securitate actuală

posted in: Uncategorized | 0

3. Abandonul şcolar – dezvoltări teoretice şi empirice

Sistemul de învăţământ este promotorul identităţii naţionale. Totodată, derapajele din sfera educaţională creează instabilitate în dezvoltarea durabilă a societăţii, disfuncţii şi insecuritate în mediile cultural, politic, economic. O imagine deformată asupra realităţii e rezultatul neconştientizării, dezinteresului, al incompatibilităţii  dintre aparenţă şi esenţă şi are ca urmări aplicarea unor strategii utopice, absorbţie 0% a fondurilor europene alocate, centrarea atenţiei pe aceleaşi cadre-cheie insecurizante greu de soluţionat – învăţământ, sănătate, corupţie, siguranţă publică, economie, etc.

Lucian Culda în „Promovarea securităţii globale. Repere teoretice” denumea primul capitol „Dispun oamenii de criterii pertinente de evaluare a situaţiei omenirii?” E o întrebare inspiraţională ce dă întrebarea de cercetare în jurul căreia s-a structurat acest articol – Dispune România de criterii pertinente de evaluare a securităţii umane din perspectivă educativă? Succesul şcolii româneşti este deturnat de o mistificare a statisticilor, de compromisuri menite să descrie o realitate cosmetizată care în Europa să se constituie similar celorlalte ţări din „concernul” UE. Cunoaşterea teoretică, oficială, a unei realităţi virtuale este diferită de localizările empirice ale problemelor, ce ar trebui însoţite de propuneri de strategii aplicate, obiective, oneste şi are efecte perverse.

Abandonul şcolar în România este rezultatul alergenilor care schimbă perspectivele în educaţie, este în sine un fenomen social complex. Acesta se află în strânsă corelare cu absenteismul, ca variantă agravantă a acestuia, cele două fiind forme de manifestare ale eşecului şcolar. Abandonul şcolar precoce „punctul culminant al unui îndelung proces cumulativ de dezangajare, ca urmare a unei interacțiuni între mediul socio-familial și funcţionarea/ experiența școlară.”[1] Pe scurt, poate fi definit într-o viziune minimalistă ca stopare a studiilor înainte de obţinerea unei diplome. Uniunea Europeană formulează că au abandonat şcoala „persoanele între 18 şi 24 de ani care au părăsit sistemul şcolar înainte de încheierea primului ciclu de învăţământ secundar, care nu urmează nici studii, nici cursuri de formare profesională.”[2]

În accepţiunea lui François Dubet, „sunt sub incidenţa abandonului şcolar elevii între  16 şi 25 ani care părăsesc sistemul de formare iniţială fără a fi obţinut o diplomă profesională sau bacalaureatul.”[3] Însă aceste definiţii neglijează abandonul şcolar survenit în timpul învăţământului obligatoriu (până la 16 ani).

Abandonul școlar se concretizează prin trei situații specifice:

  • Elevii abandonează școala prematur înainte de termen (finalizarea perioadei învățământului obligatoriu și gratuit);
  • Elevii parcurg integral perioada învățământului obligatoriu, însă nu obțin diploma de bacalaureat;
  • Elevii care au parcurs învățământ profesional, fără a încheia cu obținerea unei diplome. Nu de puține ori, în România, liceele profesionale sau de meserii apar drept rușinoase printre adolescenți. Astfel, elevii din această zonă de educație sunt cei care au aplicat pentru ocuparea unui loc într-un liceu teoretic, iar nereușita lor i-a adus în fața alegerii prezente, fiind totodată un grup stigmatizat.

Din 2007, după integrarea României în Uniunea Europeană, relația țării noastre cu manifestările pe toate planurile ale Uniunii este capitală. Din punct de vedere al sistemului de învățământ, fenomenul abandonului școlar reprezintă o stare de insecuritate majoră, prin urmările sale. Incapacitatea sau dificultatea în accesul pe piața muncii presupune șomaj, asistență socială, obstacole în realiyarea obiectivelor personale și profesionale. În data de 31 ianuarie 2011, Comisia Europeană a aprobat un Plan de acțiune – Strategia Europa 2020 prin care statele membre ale UE vor fi susținute. În ceea ce privește abandonul școlar, inițiativa se preocupă de cauzele, riscurile pe care acesta le reprezintă pentru dezvoltarea socio-economică. În definiția Institutului Național de Statistică, ”rata abandonului școlar reprezintă diferența dintre numărul elevilor înscriși la începutul anului școlar și cel aflat în evidență la sfârșitul aceluiași an școlar, exprimată ca raport procentual față de numărul elevilor înscriși la începutul anului școlar.”[4] Astfel, unei rate a abandonului școlar în comunitatea europeană de 14.4% i se subordonează derapajele diferitelor țări partenere UE. Chiar dacă ratele de abandon s-au redus după anul 2000, anumite state au rate crescute, în ciuda reducerile semnificative.

Situația abandonului în UE se structurează procentual astfel[5] :

  • 10 % – Austria, Republica Cehă, Finlanda, Lituania, Polonia, Slovacia și Slovenia ;
  • 30 % – Malta, Portugalia și Spania;

Au înregistrat reduceri semnificative, însă ratele rămân crescute în România, Malta, Italia, Cipru și Portugalia, în timp ce în Lituania, Luxembourg, Olanda și în Polonia, progresele au continuat, chiar pe fondul abandonului scăzut.

 

Figura 1 : Rata părăsirii timpurii a școlii

 

            Sursa: Eurostat

 

În 2008, România înregistra oficial o rată a abandonului școlar de 15.3%, în 2012 a fost de 17.4%, pentru ca în 2015 să atingă 19.1%, îndepărtându-se astfel de obiectivul prestabilit. Majoritatea statelor membre și-a îmbunătățit rata de părăsire timpurie a școlii, în timp ce România a reușit să se îndepărteze de ținta fixată în Strategia socială 2020. Rata națională fixată pentru 2020 este de numai 11,3%, iar cea europeană este de sub 10%,  în 2015 fiind de 11%.

Potrivit Monitorului european al educației și formării 2016, lansat de Comisia Europeană, în 2014, investiția publică în educație a înregistrat o creștere medie în UE de 1,1%, România numărându-se printre cele 6 state care au beneficiat de alocări de peste 5% (alături de Bulgaria, Ungaria, Letonia, Malta și Slovacia). Cu toate acestea, în 2014, bugetul total distribuit educației a rămas cel mai scăzut din Europa – de numai 3 % din PIB, mult sub media europeană de 4,9 %. Ulterior, investițiile au urcat la 3,7 % în 2015, respectiv 3,6 % din PIB în 2016, procente inferioare nivelului de 6% din PIB stabilit de Legea Învățământului 1/2011.[6]

În ceea ce privește profilul teritorial, în 2010, populația școlară care abandonează școala se împarte astfel : Macro-Regiunea 1 Nord – Vest (Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu Mare, Sălaj) – 6.2% , în Centru (Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu) – 7.5%, în Macro-Regiunea 2 Nord – Vest (Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui) – 7.1%, Sud – Est (Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea, Vrancea) – 8.8%, în Macro-Regiunea Sud Muntenia (Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova, Teleorman) – 5.8%, în București – Ilfov – 4.7% și în Macro – Regiunea 4 Sud – Vest (Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Vâlcea) – 5.5%, și în final, în Vestul României (Arad, Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş) – 3.6%. Pentru a obține o cercetare cât mai obiectivă, care se poate extinde prin date valabile la nivel național, am optat pentru cercetarea unei comune complexe din mediul rural, de dimensiune medie, ce dispune de toate formele de învățământ – preșcolar, primar, gimnazial, liceal.

Figura 1: Profilul teritorial al populației școlare

 

[7]

 

În urma desfășurării unei cercetări amănunțite, am studiat situația unei comune din județul Teleorman, în care am descoperit cauze ale abandonului școlar, valabile la nivel național. Mai mult decât atât, situația raportată privind absenteismul și abandonul era diferită de cea oficială, descrisă în statistici. În urma cercetări, în comună era declarat un abandon școlar nul, realitatea reliefând că 7% din populația școlară înscrisă inițial a abandonat școala, prin diverse tertipuri. Prin intermediul cercetării, s-au putut identifica și cauzele absenteismului și abandonului școlar generate punctual, însă general valabile în societatea românească actuală. Acestea au puternice efecte destabilizatoare, insecurizante și sunt organizate în trei categorii:

  • Socio-economice: sărăcia, comportamentele anti-sociale, distanța dintre comună și orașul de referință, apartenența etnică și religioasă, statutul ocupațional și educațional al familiei de origine (căsătoria și nașterea precoce, modelul parental sau modelul educațional precar oferit de frați, tipologia familiilor dezorganizate care se confruntă cu divorțul, alcoolismul, delincvența – prostituție, cerșetorie, trafic de droguri, de persoane, agresiuni fizice și psihologice, migrația părinților la muncă în străinătate), situații precare de sănătate;
  • Culturale: nivel redus de aspirații, inhibiția școlară sau motivația redusă, intrarea precoce pe piața muncii, încrederea scăzută în educație, lipsa unui nivel satisfăcător de securitate intra-familială (a copilului sau a părintelui), marginalizarea socială;
  • Politice: ineficacitatea politicilor de prevenție și de reducere, rolul limitativ al administrațiilor locale și al rețelelor de solidaritate locală.

Efectele abandonului școlar se manifestă la nivel individual, familial și comunitar, identificându-se repercusiuni economice, culturale, psihologice și sociale. Victimele abandonului școlar tind să devină pasive în interiorul societății căreia îi aparțin. Abandonul școlar pune probleme serioase în UE, impunându-se o aplicabilitate stringentă de acțiuni. Un prim pas de concretizare a acestora îl reprezintă Strategia Europa 2020, care pune presiune prin termenul limită prestabilit.

 

4. Concluzii

Abandonul școlar are efecte nocive asupra securității naționale pe termen mediu și lung. Astfel, influențează negativ creșterea economică, calitatea vieții și evoluția societății. Procesul democratic este perturbat la rândul său, deoarece tinerii care abandonează școala timpuriu au mai puțin discernământ și tind să devină mai puțin activi și chiar inactivi ca cetățeni. Intră în discuție totodată o degradere a forței de muncă și a calității acesteia, minimizându-se procesele creative, spiritul de echipă și competitiv. Potrivit Comisiei Europene, „reducerea cu numai un punct procentual a ratei europene medii de părăsire timpurie a școlii ar permite economiei europene să dispună în fiecare an de aproape o jumătate de million suplimetar de tineri lucrători calificați potențial.”[8]

Fie că vorbim despre sărăcie, fie că plasăm responsabilitatea asupra instituției familiei, a școlii sau asupra decidenților politici, este necesar să se restructureze planurile de acțiune în unele de angajament reciproc. Pe de o parte, asemenea familiei, școala are obligația morală de a cultiva norme și valori umane, capacități exploratorii, de gândire și de acțiune. Pe de altă parte, la nivel național, autoritățile publice, organizațiile guvernamentale și non-guvernamentale, reprezentanții sistemulului educațional și cei ai protecției sociale trebuie să fie unanim preocupați de aceste probleme.

Cercetarea identifică factorii responsabili, cauzele, efectele abandonului școlar și solicită aplicarea de politici publice specifice, adaptate nevoilor, dar mai ales realității conforme. Dacă fiecare actor social construiește cu responsabilitate și cu sinceritate, statisticile naționale nu vor fi mistificate, iar politice publice gândite și aplicate pe anumite rate vor fi eficiente. Abandonul școlar invizibil reprezintă un factor perturbator în cultura de securitate actuală, iar fenomenul trebuie prevenit, rezultatele constând în încetinirea proceselor de aplicabilitatea eficientă a soluțiilor propuse.

 

Bibliografie

[1] Chenu, Florent, Blondin, Christiane, Décrochage et abandon scolaire précoce, Mise en perspective européenne de la situation en Fédération Wallonie-Bruxelles, Service d’Analyse des Systèmes et des Pratiques d’Enseignement de l’Université de Liège.

file:///C:/Users/Rodica/Downloads/D%C3%A9crochage%20et%20abandon%20scolaire%20pr%C3%A9coce%20%20(ressource%2010182).pdf, 27.04.2015.

[2] http://www.europaforum.public.lu/fr/actualites/2011/01/comm-abandon-scolaire/index.html, 26.04.2015

[3] http://www.vie-publique.fr/actualite/alaune/lutte-contre-decrochage-scolaire-34-000-beneficiaires-2013.html, 12.02.2015.

[4] http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=SCL113A

[5] http://www.europaforum.public.lu/fr/actualites/2011/01/comm-abandon-scolaire/index.html

[6] http://cursdeguvernare.ro/monitorul-european-al-educatiei-2016-parasirea-scolii-creste-spre-dublul-tintei-fixate-de-romania-pentru-2020.html

[7] http://iasiciteste.ro/wp-content/uploads/2013/05/harta-regionalizare-600×391-300×195.jpg, 12.05.2014.

[8] http://mergilascoala.ro/proportiile-abandonului-scolar-si-consecintele-lui/

Articol redactat de Rodica Liseanu

 

______________________________________________________________________________________________ Opiniile prezentate în articol aparțin exclusiv autorului, acesta fiind unicul responsabil de conținutul textului. Acestea nu constituie poziția oficială a GSS.

Leave a Reply