Ediția a V-a a conferinței „Putere, Pace, Securitate” dorește să aducă împreună mediul academic, profesioniștii din sectorul securității naționale și sectorul privat, pentru a dezbate, stimula și identifica soluții la problemele actuale și emergente din cele două sectoare.

Sectorul guvernamental va avea în vedere puterea executivă și relația cu serviciile de informații, iar cel privat – industria investigațiilor private și funcțiile de intelligence competitiv din cadrul multinaționalelor.

Ceea ce ne dorim să aducem în atenția publicului este nevoia de a identifica legături de convergență și cooperare între cele două sectoare, precum și suportul pe care îl poate oferi mediul academic (cu precădere din sfera studiilor de securitate, intelligence academic, relații internaționale, management, economie și alte domenii conexe) factorilor decizionali, în ceea ce privește conceperea și optimizarea politicilor publice, strategiilor, achizițiilor și operațiunilor.

Conferința din acest an este grupată pe patru panel-uri, pe care le vom descrie mai jos:

 

  1. Dezvoltarea unui sistem de intelligence guvernamental în era digitală

 

Discuțiile referitoare la intelligence-ul guvernamental nu sunt noi; din contră, ele există încă din Antichitate, iar astăzi, dată fiind dinamica socială impresionantă datorată dezvoltării tehnologiei, este cu atât mai important să aducem în contemporaneitate conceptul, prin prisma provocărilor generate în contextul erei digitale.

Kautilya, în lucrarea sa Arthashastra (384-322 î.H.) a tratat pentru prima dată conceptul de intelligence guvernamental. Acesta a segmentat conceptul de intelligence, înțeles ca activitate, în trei compartimente: guvernamental, mediul de afaceri și academic.[1] Inovația lui Kautilya a fost conceperea și implementarea unei unități autonome de intelligence, legată de puterea executivă și separată de serviciul de informații. Această unitate era organizată drept suport decizional pentru decident.

Imediat după Primul Război Mondial, Walter Lippmann[2] a înțeles necesitatea și nevoia creării unor departamente de intelligence în cadrul guvernului, integrate printr-un birou central care să furnizeze suportul decizional pentru miniștri.

Astăzi, necesitatea și nevoia conceperii și implementării unui departament de intelligence pe baza surselor deschise (OSINT) în cadrul guvernului sunt date de următoarele sfere de activitate ale guvernului (tabelul 1).

 

Sfera de activitate Utilizarea funcției de intelligence
Planificarea și execuția bugetară
Achiziții guvernamentale Achiziția de informații/intelligence, servicii și tehnologii software și hardware, licențe de operare etc.
Monitorizarea execuției lucrărilor de către actorii privați; monitorizarea implementării proiectelor; transparența execuției lucrărilor etc. Lucrări de infrastructură publică (autostrăzi, căi ferate, etc.), contrucții imobiliare, proiecte miniere, defrișări de păduri, etc.
Negocieri interne și externe Profilare (identificarea intențiilor și capabilităților actorilor), pregătirea suportului decizional;
Gestionarea relațiilor cu multinaționalele
Auditare Evaluarea fezabilității proiectelor în curs;
Investigații Detectarea fraudelor financiare, furturilor de bunuri publice etc.
Atragerea și îmbunătățirea absorției fondurilor europene, SEE etc.
Competitivitate Analiza comparativă (benchmarking) a guvernelor naționale, actorilor privați, industriilor naționale;

Crearea avantajului competitiv în domenii cheie de viitor (securitate cibernetică, securitate alimentară etc.);

Prognoză Identificarea de proiecte strategice prioritare, oportunități, probleme emergente; estimarea impactului social al politicilor publice, proiectelor derulate de guvern etc.

Tabelul 1 – Câteva din avantajele creării unui departament de intelligence în cadrul guvernului.

 

În această secțiune, sugerăm următoarele direcții de cercetare:

  • Diagnoza sistemului guvernamental actual;
  • Conceperea și implementarea unui sistem de intelligence guvernamental în era digitală;
  • Rolul educației miniștrilor în sistemul guvernamental;
  • Relația dintre intelligence-ul guvernamental și decidenții politici;
  • Eșecurile de intelligence în sfera guvernamentală și impactul asupra procesului decizional;
  • Premisele inovării în intelligence-ul guvernamental;
  • Competența decidenților – regândirea aparatului decizional democratic pentru a pregăti decidenții să interacționeze cu comunitatea, dar și cu produsele de intelligence;
  • Mecanisme de generare a vulnerabilităților în intelligence-ul guvernamental;
  • Decepția și auto-decepția în procesul decizional din sectorul guvernamental;
  • Birocrația ca problemă sistemică în cadrul guvernelor;
  • Concepția de comunicare a guvernului cu actorii privați;

 

 

  1. Dezvoltarea sistemelor de intelligence competitiv în cadrul corporațiilor

O mare parte dintre firmele și corporațiile de pe piața din România nu conștientizează reala nevoie de a avea un departament autonom de intelligence competitiv, care să studieze în mod permanent competitorii, partenerii, furnizorii, clienții, piețe actuale și potențiale, mediile politice, sociale, culturale, amenințările și oportunitățile companiei. În cadrul firmelor private din România, componenta de intelligence competitiv este extrem de fragmentată.

Prima fragmentare intervine la separația între intelligence competitiv și business intelligence, cu cea de-a doua componentă asumându-și rolul de analiză internă, de colectare a datelor din interiorul companiei, de folosirea de soluții software pentru agregarea lor, și de pregătirea unor rapoarte pentru a servi ca suport decizional.

Mai departe, componenta de intelligence competitiv este fragmentată și mai mult, și intră în competențele diverselor departamente: operațiuni, logistică, marketing, digital marketing etc. Acest lucru reprezintă deja o problemă în sine, făcând extrem de dificilă agregarea datelor, acestea fiind foarte multe și ajungând în atenția decidentului pe mai multe canale. Astfel, este greu spre imposibil să se realizeze produse integrate de intelligence, pe baza cărora decidenții să poată stabilii direcțiile strategice și operaționale ale companiei.

Acest lucru generează o serie de vulnerabilități: deciziile nu sunt întotdeauna decizii informate, sunt investite resurse serioase ale companiei în procese și departamente care produc informație, și nu intelligence, crește timpul de luare a deciziilor etc. Într-un mediu competitiv și pe o piață comună, aceste vulnerabilități se transformă în amenințări, deoarece multinaționalele și companiile vestice în general au avantajul de a fi experimentat aceste aspecte în trecut, având deja departamente specializate în intelligence competitiv, dar și în counter competitive intelligence.

 

Această secțiune sugerează următoarele direcții de cercetare:

  • Evaluarea comparativă a competitivității firmelor românești;
  • Sisteme de intelligence competitiv în sectorul privat;
  • Eșecurile de intelligence în sfera privată și impactul asupra companiei;
  • Decepția și auto-decepția în procesul decizional;
  • Mecanisme de generare a vulnerabilităților în intelligence-ul privat;
  • Managementul secretului în mediul privat;

 

  1. Rolul investigațiilor private în asigurarea securității mediului de afaceri

Conceptul de intelligence privat a început să cunoască o dezvoltare graduală în ultimul deceniu în România. Activitatea de investigații private este o componentă esențială, care a început să își dezvolte funcția de intelligence pentru a răspunde nevoilor și cerințelor pieței în continuă dezvoltare. Extinderea multinaționalelor pe piața românească și nevoile de securitate ale firmelor românești, necesită expertiza firmelor de investigații private, care cunosc mediul local și au dezvoltate capabilități pentru a gestiona problemele de securitate. Cu toate acestea, doar 4-5% din companiile de pe piața din România apelează la servicii de investigații private.[3] Multiplicarea scurgerilor de date, a furturilor și fraudelor financiare care afectează mediul de afaceri, necesită expertiza și cunoașterea pe care o deține sectorul de investigații private.

Această secțiune propune următoarele direcții de cercetare:

  • Mecanisme de generare a vulnerabilităților în cadrul companiilor;
  • Managementul crizelor de reputație în sectorul privat;
  • Managementul riscului;
  • Dezvoltarea colaborării între mediul de afaceri și industria investigațiilor private;
  • Dezvoltarea capabilităților de intelligence competitiv în cadrul firmelor de investigații private;
  • Formarea și educația investigatorilor privați;
  • Colaborarea dintre autoritățile naționale și sectorul de investigații private;

 

 

  1. Colaborarea dintre intelligence-ul guvernamental și intelligence-ul privat

Sectorul de intelligence privat (în special industria investigațiilor private, departamentele de business intetelligence din cadrul multinaționalelor) poate furniza în momentul de față comunității de informații un sprijin semnificativ în gestionarea amenințărilor și riscurilor la adresa securității naționale, în domeniul OSINT, și poate servi drept fundație pentru reinventarea și reorientarea strategică și tehnică a intelligence-ului guvernamental.

Sectorul de intelligence privat trebuie să constituie un punct de referință în evaluarea capabilităților de intelligence guvernamental (strategice, tehnice etc.), dar și să sprijine comunitatea de informații în hiatusurile de cunoaștere și securitate societală, pentru care aceasta din urmă nu este echipată și organizată corespunzător.[4]

Guvernul trebuie să încurajeze în mod activ capabilitățile de intelligence privat în colectarea și procesarea informațiilor necesare, fără a le controla, ci doar să monitorizeze în permanență continuitatea proceselor din cadrul sistemului național de intelligence.

 

Secțiunea sugerează următoarele direcții de cercetare:

  • Interoperabilitatea dintre sectorul guvernamental și cel privat;
  • Sisteme, modele și instrumente de transfer a cunoașterii în intelligence-ul privat/guvernamental
  • Schimbul de informații public-privat;

 

Ne dorim ca în urma acestei conferințe, actorii din sfera guvernamentală și din cea privată să conștientizeze necesitatea abordării provocărilor cu care se confruntă din perspectiva intelligence-ului guvernamental, respectiv privat, pentru ca deciziile să sprijine, în cele din urmă, eforturile integrate de dezvoltare a comunității.

Ne propunem să abordăm problematicile expuse nu numai dintr-o perspectivă academică, ci și prin dezbateri interactive, în cadrul grupurilor de lucru, unde participanții vor avea ocazia să împărtășească propriile experiențe și provocări cu ceilalți, pentru a găsi soluții integrate și, eventual, noi perspective pentru soluționarea problemelor întâmpinate.

 

Informații abstract Calendar Call for Papers ÎNSCRIE ABSTRACTUL

 


[1] Dany Shoham & Michael Liebig, “The intelligence dimension of Kautilyan statecraft and its implications for the present”, Journal of Intelligence History, 2016.

[2] Craufurd D. Goodwin, “The promise of expertise: Walter Lippmann and the policy sciences”, Policy Sciences 28, 1995: 317-345.

[3] Informație desprinsă dintr-o conferință desfășurată la Craiova de către Patronatul Detectivilor Particulari din România (PDPR) pe tema „Industria investigațiilor private”, 16-19 noiembrie 2017.

[4] David Robert Steele, “Private enterprise intelligence: Its potential contribution to national security”, Intelligence and National Security,10 (4), 1995: 212-228.