Analiza strategică în domeniul contrainformațiilor

Analiza strategică în domeniul contrainformațiilor

posted in: Uncategorized | 2

Introducere

Conceptul de analiză strategică a fost dezvoltat în perioada Războiului Rece de către analistul de informații american, Sherman Kent[1]. Acesta avea în vedere utilizarea analizei de informații în cadrul unui proces mai larg de informare a decidenților asupra acelor probleme vitale pentru conturarea politicii externe și de securitate. Astfel, principala diferență dintre intelligence strategic și celelalte ramuri ale domeniului (tactic, operațional) constă în accentul celui dintâi asupra imaginii de ansamblu, a tendințelor pe termen mediu și lung, a diseminării de informații, realizării de predicții și prognoze utile decidentului în cadrul conturării unei politici externe și de securitate eficiente.

În ciuda legăturii profunde dintre noțiunea de analiză strategică și intelligence, aceasta are în vedere mai degrabă imaginea de ansamblu a problemelor de securitate. Diferite ramuri ale activității informativ-operative beneficiază în măsură redusă sau deloc de aplicarea analizei strategice în cadrul acestora. Dimensiunea contrainformațiilor a rămas, până în prezent, un leagăn al activității operative, latura analitica fiind adesea minimală sau chiar absentă[2]. Spionajul și contraspionajul rămân, totuși, în esența lor, demersuri strategice. Așadar, contracararea activităților de intelligence întreprinse de alți actori, statali sau non-statali, pe teritoriul României necesită, pe lângă dimensiunea operativă, o importantă dimensiune privind analiza strategică.

Prin această lucrare avem în vederea tocmai susținerea unei astfel de perspective, argumentând nevoia utilizării mai largi a analizei strategice în counterintelligence (CI). Primul capitol tratează conceptele de analiză strategică, counterintelligence, respectiv strategic counterintelligence, ca o propunere de reformă a modului în care CI este abordată în cadrul comunității de informații. Al doilea capitol urmărește firul roșu al activității de intelligence pe care actori ostili o întreprind pe teritoriul statului român și al occidentului în general, sesizând dimensiunea strategică a unor astfel de activități și necesitatea unei abordări strategice în contracararea acestora. În sfârșit, al treilea capitol urmărește principalele mijloace prin care analiza strategică poate să fie aplicată în domeniul contrainformațiilor pentru a îmbunătăți în mod semnificativ acest domeniu de activitate.

1.Cadru conceptual: analiză strategică, contrainformații și strategic counterintelligence

Analiza strategică reprezintă, în viziunea lui Sherman Kent, una dintre cele trei dimensiuni de bază ale analizei de informații. Separarea acestora constă în analiză strategică, tactică și operațională, cele trei fiind diferențiate în funcție de criterii precum timp, spațiu și obiectul de studiu. Dacă analiză operațională are ca obiect aspecte concrete, ancorate în cotidian, precum capabilitățile imediate ale unui actor de a desfășura un atac terorist sau analiza în timp real a unei operațiuni de intelligence, analiza tactică privește riscurile de securitate pe termen mediu, sesizând impactul unor evenimente prezente asupra securității naționale. În sfârșit, analiza strategică iese în evidență dintre acestea trei, urmărind principalele tendințe existente pe termen lung, raportându-se la imaginea de ansamblu și conturând, astfel, un cadru mult mai larg asupra evoluțiilor globale/naționale care să ajute beneficiarii/decidenții în cadrul procesului decizional[3].

Putem spune, în acest sens, că analiza strategică reprezintă unul dintre elemente definitorii ale ciclului de intelligence, aducând plus-valoare acestuia și căutând să previzioneze marile schimbări globale. În prezent fiecare serviciu de informații din lume are, în cadrul ciclului de intelligence, o dimensiune strategică, aceasta fiind tot mai necesară în virtutea schimbărilor de natură tehnologică și politică specifice erei informaționale. Simplele informații brute culese din surse secrete își pierd din relevanță fără integrarea lor cu numărul tot mai mare de informații din surse deschise (OSINT) în proiectarea unei imagini de ansamblu, care să nu vizeze doar evenimentele curente, ci mai ales cele ce urmează să se contureze la orizont.

Activitatea de contrainformații reprezintă esența oricărui serviciu intern de informații. Într-un sistem internațional anarhic fiecare stat desfășoară activități informativ-operative pe teritoriul altora, astfel încât necesitatea contracarării unor astfel de activități devine irefutabilă. Contraspionajul este doar unul dintre elementele specifice CI, presupunând contracararea prin metode și tehnici consacrate a activităților de spionaj întreprinse de serviciile altor state pe teritoriul național. Însă dimensiunea de counterintelligence este mult mai largă, presupunând contracararea întregului ansamblu de activități informativ-operative ostile[4]. Acestea includ procese de subversiune socială, politică și economică, acțiuni cu scop de propagandă și dezinformare (război informațional), etc.

În genere, putem să vorbim despre CI ca o dimensiune profund operativă a intelligence. Agenții sau ofițerii de informații străini sunt detectați, iar diferite acțiuni sunt întreprinse pentru contracararea acestora, fie prin expulzarea lor sau manipularea informațiilor la care au acces, astfel încât decidenții statului respectiv să fie induși în eroare. Absența fondului analitic se face însă simțită. Impactul măsurilor operativ-informative întreprinse pe teritoriul unor țări occidentale pentru SUA, Germania sau Marea Britanie, ținând de cadrul mai larg al războiului informațional Vest-Est, scoate în evidență eșecul de a aborda în mod strategic această problematică, este și motivul pentru care comunitatea de intelligence a SUA pune în discuție consolidarea unei dimensiuni analitice în CI[5].

Analiza strategică aplicată în domeniul contrainformațiilor presupune tocmai introducerea metodelor și tehnicilor specifice domeniului analitic, doar că pe o arie mai restrânsă. Scopul constă în descoperirea din timp a intențiilor, tiparelor, capabilităților și activităților de spionaj și subversiune ale altor state în raport cu propria țară. Strategic CI extinde activitatea contrainformativă de la simpla descoperire a spionilor străini la o înțelegere nuanțată a scopurilor pentru care astfel de activități au loc, a rețelelor de spionaj ori a mijloacelor avute la dispoziție în vederea atingerii unor obiective care sunt, la rândul lor, strategice[6]. Care sunt aceste obiective și cum pot să fie atinse intră, de asemenea, în vizorul analizei strategice, spre deosebire de simpla activitate contrainformativă.

Întrebările cărora analiza strategică de CI caută să le răspundă sunt specifice analizei de informații:

  • Cine întreprinde activități informative pe teritoriul național ?
  • Când au fost întreprinse aceste activități ?
  • Care este natura lor ?
  • De ce au fost întreprinse și care este scopul vizat ?
  • Prin ce mijloace ?
  • Ce impact au asupra securității naționale și cum pot să fie contracarate ?

Astfel de întrebări diferă de cadrul tradițional al CI, acesta din urmă reducându-se adesea la ”cine ?” și ”ce ?”, întrebări ancorate în concretul dimensiunii operative. Imaginea avută în vedere este una de ansamblu, în opoziție cu cea ancorată în timp și spațiu, urmărind tendințe mai largi decât cadrul restrâns al unei operațiuni de spionaj sau subversiune într-un anumit sector al vieții publice.

2.Activități operativ-informative în spațiul euro-atlantic: noile dimensiuni ale spionajului și subversiunea socio-politică

Spionajul și replica sa, contraspionajul, au rămas până în prezent instrumente fundamentale pentru urmărirea intereselor de securitate și contracararea unor adversari adeseori mai puternici. Războiul Rece rămâne în istorie drept ”epoca de aur” a spionilor, paritatea puterii militare (și mai ales nucleare) dintre cele două blocuri ducând confruntările dintre acestea în subteranul activității de intelligence și counterintelligence[7]. Concret, victoriile Războiului Rece au fost dobândite nu cu necesitate prin forța armelor, ci prin cunoașterea a priori a intențiilor și capabilităților ori prin acțiuni de natură subversivă, menite să aducă un stat sau altul în sfera de influență a celor două blocuri, sovietic și american[8].

Aparențele lumii contemporane înclină spre o diminuare a confruntării în cauză, dar aparențele adesea înșeală. Condițiile specifice Războiului Rece rămân valabile și astăzi, lipsind doar delimitarea extrem de precisă a blocurilor de odinioară. Altminteri, existența armelor nucleare și costurile tot mai mari ale confruntării militare mențin intelligence-ul în prim planul confruntării geopolitice dintre state. Informația se regăsește la fiecare pas, însă tocmai cantitatea crescută a acesteia face și mai necesară culegerea de informații din surse secrete, pentru a putea privi dincolo de perdeaua de fum a informațiilor irelevante sau în mod intenționat incorecte. Actualitatea războiului informațional și a proceselor subversive se regăsește în sprijinul Federației Ruse pentru populismul european și în sprijinul Occidentului pentru democratizarea spațiului estic.

Cazul Statelor Unite ale Americii rămâne elocvent. Ales președinte al SUA pe fondul unor crize globale tot mai dificil de gestionat, Donald Trump se confruntă astăzi cu multiple acuzații privind relațiile sale cu Rusia. Implicarea serviciilor de informații rusești (îndeosebi GRU) în campania electorală din SUA, orientarea acestor activități în detrimentul campaniei lui Hillary Clinton și în sprijinul lui Trump, oferă, deopotrivă imaginea actualității conflictului clandestin pentru putere și influență la nivel global[9]. Neputând să confrunte SUA în mod direct, pe câmpul de luptă, Rusia caută să-și atingă obiectivele strategice prin intermediul măsurilor active deja specifice vocabularului sovietic în materie de intelligence. Scopul nu mai este cucerirea inamicului prin forța armelor, ci influențarea acestuia prin intermediul informației și exploatarea clivajelor interne[10].

În „Bazele Geopoliticii”, sociologul rus Alexandr Dughin enunță obiectivele necesare resurgenței Rusiei pe scena globală.[11] Dezbinarea Occidentului prin alimentarea conflictului dintre Uniunea Europeană, în mod particular Germania și Statele Unite. Dezbinarea Uniunii Europene prin alimentarea și susținerea mișcărilor și partidelor eurosceptice de pe teritoriul european. Punerea în practică a unei asemenea viziuni reiese din descoperirea legăturilor dintre organizații naționaliste precum Frontul Național (Franța)[12], Alternativa pentru Germania (Germania)[13] sau Partidul Libertății (Austria)[14] cu Federația Rusă. Scandalurile din jurul persoanei lui Donald Trump, indiferent de adevărul sau neadevărul colaborării acestuia cu Rusia, reprezintă, în egală măsură, o confirmare a tezei dughiniste. Sprijinul Rusiei pentru Trump pare să-și culeagă laurii: într-un cort de campanie din Bavaria, cancelarul german Angela Merkel declara că Europa nu poate să mai aibă încredere în SUA (Donald Trump).

Dinamitarea opiniei publice prin fake news de tipul scandalului fetei ruse violate de către refugiați în Germania (scandal ce s-a dovedit ulterior a fi fals, dar adevărat prin prisma efectelor sale) aparține aceluiași repertoriu al măsurilor active. Trolii online diseminează informații false, provocând opinia publică împotriva autorităților și amplificând clivajele din interiorul societăților occidentale. Ce se încearcă de fapt este amplificarea unui proces de subversiune socio-politică și economică prin intermediul tehnologiilor informaționale și exploatarea vulnerabilităților interne. Războiul informațional desfășurat de serviciile de informații ale Federației Ruse are în vedere conturarea unui narativ favorabil Rusiei sau, cel puțin, opus celui occidental[15]. Statele Unite și Uniunea Europeană, partidele mainstream și democrația liberală sunt identificate ca fiind surse ale tuturor problemelor cu care ne confruntăm în prezent și diseminate ca atare către publicul larg[16].

Desigur, subversiunea și dezinformarea reprezintă doar o parte a activităților informativ-operative care se desfășoară astăzi în spațiul euroatlantic. Spionajul, în ciuda cantității imense de informații disponibile public, mai ales online, rămâne o caracteristică a vremurilor pe care le parcurgem și o măsură definitorie pentru securitatea statelor. Spionajul se desfășoară între adversari, dar și între aliați. Celebrul scandal iscat în jurul interceptării convorbirilor telefonice ale Angele Merkel de către NSA (Național Security Agency) atrage atenția asupra metamorfozelor spionajului prin utilizarea nu doar a surselor umane, cât mai ales tehnologice, dar și asupra neîncrederii sau scepticismului dintre aliați. În contextul de odinioară al declanșării crizei din Ucraina și dependenței energetice a Germaniei față de Federația Rusă, putem presupune că Statele Unite aveau interesul să cunoască în avans intențiile Berlinului cu privire la primul exportator de gaz din lume, Rusia, Berlinul definind totodată politicile primului importator de gaz din lume, Uniunea Europeană[17].

Sursele umane nu rămân nici ele lipsite de relevanță, deși capătă o atenție sporită în procesele de subversiune. A recruta agenți din rândul mass-media, a clasei politice ori a unor actori economici rămâne o strategie viabilă în vederea influențării opiniei publice ori/și a deciziei politice. Publicarea listei lui Dughin pentru România în urma eforturilor unor hackeri ucraineni prezintă cel puțin o posibilitate, dacă nu o certitudine, în această privință[18] (discursul eurosceptic ulterior al lui Adrian Năstase, Dan Puric sau Mircea Dogaru reprezentând un tipar între ideile lui Dughin, interesele Rusiei și lista făcută publică). Lupta actuală este una pentru inimi și minți, pentru influență în interiorul societății și în rândul decidenților. Însă aceleași surse umane pot avea acces la informații care scapă mijloacelor tehnologice sau care contribuie la ridicarea gradului de certitudine. Cazul cetățeanului sârb, Zivkovic Bratislav, expulzat din România pentru 15 ani datorită activităților de spionaj atrage atenția asupra acestei realități.

Spionajul și subversiunea nu rămân doar realități cotidiene ale lumii contemporane, ci acestea sunt amplificate chiar de evoluțiile tehnologice. Statele continuă să aibă interese divergente, adesea conflictuale, și mai ales suspiciuni unele cu privire la altele. Nedorind nici război, dar nici pierderea unor avantaje strategice, acestea recurg și vor recurge în continuare la intelligence drept un instrument necesar în vederea atingerii obiectivelor geostrategice. Pentru Federația Rusă este important să genereze o breșă în rândul comunității occidentale de securitate, principala opoziție în calea refacerii vechii sfere de influență sovietică și percepută ca o amenințare pentru securitatea teritorială a Federației Ruse. Pentru Occident este important să înțeleagă această realitate, cauzele sale fundamentale, mijloacele de acțiune ale Rusiei și să dezvolte astăzi un răspuns coerent, de natură strategică, în vederea contracarării activităților informativ-operative ale vechiului și totodată noului adversar din răsărit.

3.Strategic counterintelligence: abordarea analitică în CI

Scopul aplicării analizei strategice în domeniul contrainformațiilor ține de înțelegerea imaginii de ansamblu, după modelul celei conturate mai sus cu privire la spațiul euroatlantic. Dimensiunea activităților de spionaj și subversiune în această perioadă istorică, utilizarea lor constantă în cadrul războiului hibrid pentru atingerea unor obiective strategice, necesită, în egală măsură, o abordare și un răspuns strategice. Nu ajunge să cunoaștem, după dilemele Războiului Rece, cine/ce spionează, eventual să expulzăm persoanele în cauză. Necesară este conturarea unei imagini de ansamblu care să permite înțelegerea fondului și nu doar a formelor în cadrul CI. Acesta este principalul motiv pentru care analiza strategică trebuie să joace un rol accentuat în domeniul contrainformațiilor, oferind ofițerilor operativi și decidenților cunoașterea necesară în vederea contracarării eficiente a operațiunilor în cauză.

Analiza strategică în CI presupune nu doar cunoașterea și cercetarea unor cazuri individuale de spionaj ori a legăturilor unor cetățeni români cu puteri străine. Aceasta implică adunarea mai multor piese care în esență reprezintă același puzzle. Ceea ce contează nu este un spion aici și acum, ci mai multe operațiuni de spionaj derulate de același, mai multe ținte, ce au acestea în comun, care sunt motivele pentru derularea unor astfel de operațiuni și ce urmăresc de fapt. Lucru valabil și în ceea ce privește procesul de subversiune. Scopul final al analizei strategice este informarea decidenților cu privire la principalele tendințe pe termen mediu și lung în ceea ce privește activitatea de informații desfășurate de către actori străini pe teritoriul României ori al spațiului euroatlantic, din care România face parte prin apartenența la NATO și Uniunea Europeană. Astfel de analize contribuie la mai mult decât simpla informare a decidentului, ajutând la conturarea unui răspuns și, eventual, la contracararea unor politici mult mai ample pe care astfel de operațiuni le pot avea.

De pildă, este important să cunoaștem în prealabil care sunt pozițiile unui actor ostil cu privire la politicile României, ce fel de acțiuni a întreprins în trecut (sau întreprinde în prezent) în alte țări cu o situație similară, în sfârșit, cum se leagă acestea de situația din România și acțiunile întreprinse pe teritoriul național, ce fel de oameni alcătuiesc repertoriul de spionaj, propagandă, subversiune sau dezinformare al serviciilor de informații din țări ostile sau ce fel de oameni pot alcătui astfel de vulnerabilități în baza unor tehnici de profilare utilizate în cazuri similare, din interior sau din afară. Prin cunoașterea acestor informații esențiale și privirea lor ca parte a unui întreg comunitatea de informații, în particular și statul român, în ansamblu, pot contura premisele unui răspuns eficient ori a unor acțiuni preventive, care să reducă vulnerabilitățile sistemice la nivelul statului și societății.

4.Concluzii și recomandări

Considerăm că prin acest articol am reușit să formulăm un argument coerent și credibil asupra necesității de a integra analiza strategică în activitatea contrainformativă a serviciilor de informații. Spionajul și războiul informațional sunt, în esență, întreprinderi care au la bază o gândire și obiective strategice, necesitând un răspuns pe măsură. Integrarea informațiilor din surse secrete și surse deschise, din cazuri individuale de spionaj cu cele privind interesele geopolitice ale actorului ostil și măsurile anterioare întreprinse în acest sens, respectiv identificarea timpurie a principalelor tendințe pot contribui în mod semnificativ la contracararea operațiunilor de spionaj și război informațional desfășurate împotriva României, limitând în schimb vulnerabilitățile ce pot să fie exploatate în acest sens.

Privind înspre Serviciul Român de Informații drept principala instituție responsabilă cu domeniul contrainformațiilor și al contraspionajului din România, acesta ar trebui să consolideze departamentele însărcinate cu activitatea contrainformativă printr-o importantă ramură analitică, depășind nivelurile tactic și operațional în favoarea celui strategic. Astfel, produsul final provenit din această dimensiune a intelligence poate să aibă o utilitate mult mai amplă, atât pentru beneficiar, cât și pentru comunitatea de informații în sine, permițând formularea de răspunsuri și acțiuni preventive pe termen lung împotriva operațiunilor întreprinse de serviciile de informații ale altor state pe teritoriul României.

5.Bibliografie

[1] Sherman Kent, Strategic Intelligence for American World Policy, Princeton: Princeton University Press, 2015; Sherman Kent a fost profesor al Universității Yale; a lucrat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în Departamentul de Cercetare și Analiză al Serviciului Strategic de Informații al SUA (OSS – Office of Strategic Service), predecesorul CIA.

[2] Michael Van Cleave, „Strategic Counterintelligence: What Is It and What Should We Do About It?”, CIA, disponibil la  https://www.cia.gov/library/center-for-the-study-of-intelligence/csi-publications/csi-studies/studies/vol51no2/strategic-counterintelligence.html.

[3] Sherman Kent, op. cit.

[4] Florian Coldea, „Spionaj și Contraspionaj” în George-Cristian Maior (coord.), Un Război al Minții, București: RAO, 2010.

[5]Michael Van Cleave, „Strategic Counterintelligence: What Is It and What Should We Do About It?”, CIA, disponibil la:  https://www.cia.gov/library/center-for-the-study-of-intelligence/csi-publications/csi-studies/studies/vol51no2/strategic-counterintelligence.html.

[6] Ibid.

[7] John Lewis Gaddis, Războiul Rece, București: RAO, 2009.

[8] Ibid.

[9] Washington Post, „Secret CIA assessment says Russia was trying to help Trump win White House”, 2016, disponibil la: https://www.washingtonpost.com/world/national-security/obama-orders-review-of-russian-hacking-during-presidential-campaign/2016/12/09/31d6b300-be2a-11e6-94ac-3d324840106c_story.html?utm_term=.b346888762e5, accesat la 03.12.2017.

[10] Relevante în acest sens sunt comentariile generalului rus, Gherasimov, asupra derulării războiului hibrid.

[11] Alexandr Dughin, Bazele Geopoliticii: viitorul geopolitic al Rusiei, vol. 1, postfață de Ilie Bădescu, București: Eurasiatică, 2011: 96-99.

[12] Gabriel Gatehouse, „Marine Le Pen: Who’s funding France’s far right ?’’, BBC, 2017, disponibil la: http://www.bbc.com/news/world-europe-39478066, accesat la 03.12.2017.

[13] Melanie Amann, „German populist forge ties with Russia”, Der Spiegel, 2016, disponibil la: http://www.spiegel.de/international/germany/german-populists-forge-deeper-ties-with-russia-a-1089562.html, accesat la 03.12.2017.

[14] Reuters Staff, „Austrian far-right signs deal with Putin’s party, touts Trump ties’’, Reuters, 2016, disponibil la: https://www.reuters.com/article/us-austria-farright-russia/austrian-far-right-signs-deal-with-putins-party-touts-trump-ties-idUSKBN1481MJ, accesat la 03.12.2017.

[15] Nicolae Țîbrigan, „Priorități strategice ale războiului informațional rus în România și Republica Moldova”, LARICS, 2017, disponibil la http://securitatesianaliza.ro/2017/05/17/larics-prioritati-strategice-ale-razboiului-informational-rus-in-romania-si-republica-moldova/, accesat la 05.12.2017.

[16] Ibid.

[17] CIA World Factbook, „Natural gas imports/exports”, disponibil la: https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2252rank.html, 05.12.2017.

[18] Alexandru Lazescu, „Lista lui Dughin, Kremlinul și barilul”, Revista 22, 2014, disponibil la: http://www.revista22.ro/lista-lui-dughin-kremlinul-si-barilul-51256.html, accesat la 05.12.2017; Pentru lista originală, vezi și Anca Cernea, „Lista prietenilor Rusiei din România deconspirată de Alexandr Dughin&Co. Prin e-mail!”, În Linie Dreaptă, 2.12.2014, disponibil la: http://inliniedreapta.net/lista-prietenilor-rusiei-din-romania-deconspirata-de-alexander-dughin-prin-e-mail/, accesat la 05.12.2017.

______________________________________________________________________________________________ Opiniile prezentate în articol aparțin exclusiv autorului, acesta fiind unicul responsabil de conținutul textului. Acestea nu constituie poziția oficială a GSS.

2 Responses

  1. costin andries

    hackerii care au publicat lista lui Dughin nu sunt ucraineni, sunt rusi. puteti corecta.

    (nu e nevoie sa publicati comentariul)

Leave a Reply